Capitolul 1
[…]
Tai Chi Chuan
[…]
– Acum că tot trebuie să-ţi spun câteva noţiuni despre Tai Chi, spune-mi de ce vrei să faci Tai Chi?
– Habar n-am. Nu ştiu de ce, dar simt că trebuie să fac. Vagile mele cunoştinţe nu mă ajută să pot explica.
– De obicei, oamenii se apucă din trei motive de Tai Chi. Unu, din cauza sănătăţii. Doi, din lipsă de ocupaţie, ca un hobby sau că aşa-i la modă şi trei, că nu au găsit ce le oferă Tai Chi-ul în alte practici energetice sau de sănătate. Tu de ce vrei să te apuci de Tai Chi?
– Nu ştiu. Cred că pentru sănătate, deşi nu sunt aşa de ramolit, zic eu. În orice caz, nu pentru că n-am altă ocupaţie. E adevărat că, la Wushu sau Judo, nu am găsit forma aceasta energetică, dar n-aş putea spune că am practicat multe tehnici.
– Judo? Ai făcut Judo? Când?
– Demult. Pe la 14 – 17 ani, cam trei ani la un club şcolar, aşa era pe vremea lui răposatu’.
– Hm, interesant. Bun şi ce vrei să ştii despre Tai Chi?
– Păi, totul, dacă se poate. În primul rând, care-i diferenţa între forma marţială şi cealaltă formă, de sănătate.
– Eu nu o să-ţi fac o istorie a Tai Chi-ului. Dacă te interesează există o carte foarte bună a domnului Şerban Derlogea, se numeşte “Principiile Taijiquan-ului” (Tai Chi Chuan). Dacă nu o mai găseşti, că e apărută cam de multişor, o să vedem cum facem rost de un xerox pentru tine. Te interesează?
– Bineînţeles, dar să vedem şi preţul, că nu stau prea bine la buzunare.
– OK. Hai să vedem cum e cu Tai Chi-ul. Este o forma marţială întrucât are tehnici şi procedee de autoapărare ca şi celelalte stiluri chinezeşti pe care deja le ştii, Chen Chuan şi Nan Chuan. Aceste două stiluri cuprind însă majoritatea stilurilor chinezeşti care imită animalele şi nu numai, cum ar fi stilul Maimuţei, Tigrului, Cocorului, Şarpelui ş.a.m.d. Sunt peste patru sute de stiluri chinezeşti omologate dar, în realitate, se pare că sunt mai bine de o mie de stiluri. Ele au fost împărţite în stilurile de Nord şi de Sud: avem astfel un stil şarpe de Nord şi altul de Sud. Diferenţa constă în forma de executare a tehnicilor, cei din sud folosind mai mult braţele, având în fapt braţele mai puternice. Cei din Nord au picioarele mai puternice. Aceste două stiluri complexe, ca să le spunem aşa, sunt numite forme de arte marţiale externe, întrucât folosesc energia exterioară a muşchilor, tendoanelor şi oaselor. Spre deosebire de ele, Tai Chi Chuan-ul este numit artă marţială internă, deoarece foloseşte energia internă a organelor din interiorul corpului. Mai sunt două stiluri înrudite cu Tai Chi-ul şi anume Xing Yi Quan şi Bagua Zhang (sau Chuan). E clar până aici?
– Aproape, deşi m-ai cam pierdut pe drum când mi-ai spus de energia organelor. Ce, organele au energie?
– Bineînţeles, dar tu nu şti nimic despre sistemul energetic uman?
– Hai să nu zicem chiar nimic; să spunem că am mai auzit de acupunctură, presopunctură, dar cam atât.
– Băiete, e clar, ai multe cărţi de citit. Ninel, adu mâine, te rog, cartea de acupunctură a domnului Târgovişte s-o vadă şi Costin.
[…]
